Tot mai mulți pescari care vin în Deltă aleg să păstreze doar câțiva pești pentru masă, iar pe ceilalți să îi elibereze. Unii o fac din convingere, alții pentru că legea îi obligă să elibereze exemplarele sub dimensiunea minimă sau speciile protejate, iar alții pur și simplu pentru că bucuria lor stă în partidă, nu în cântar. Indiferent de motiv, gestul are sens doar dacă peștele eliberat supraviețuiește.
Și aici apare problema. Un pește ținut mult în aer, strâns cu mâinile uscate, ridicat de branhii sau aruncat înapoi în apă de la înălțime poate înota câțiva metri și apoi muri, departe de ochii pescarului. Vestea bună este că diferența dintre o eliberare reușită și una ratată ține de câteva gesturi simple, pe care le poate învăța oricine. Le găsești mai jos, în ordinea în care apar într-o partidă reală.
De ce contează felul în care eliberezi peștele
Peștii nu sunt făcuți pentru aer. Branhiile lor, care extrag oxigenul din apă, se lipesc și se deteriorează rapid în afara ei. Pielea este acoperită de un strat de mucus care îi protejează de boli și paraziți, iar acest strat se pierde ușor la contactul cu mâinile uscate, cu prosoapele aspre sau cu podeaua bărcii. Corpul unui pește este susținut în apă din toate părțile, așa că, ridicat pe verticală sau ținut doar de un punct, organele interne și coloana pot fi afectate.
La toate acestea se adaugă oboseala. Un drill lung epuizează peștele, iar în apa caldă de vară, care conține mai puțin oxigen, recuperarea este mai grea. De aceea, regula de bază este simplă: cât mai puțin timp în afara apei, cât mai puțin contact și cât mai multă grijă.
În Deltă, toate acestea au și o miză colectivă. Populațiile de pești din rezervație depind de exemplarele care ajung la maturitate și se reproduc. Fiecare pește eliberat corect este o investiție în partidele viitoare, ale tale și ale altora.
Pregătirea începe înainte de prima aruncare
Cea mai bună eliberare este cea pe care ai pregătit-o de acasă. Câteva alegeri de echipament fac totul mai ușor:
- Cârligele fără barbă sau cu barba strivită. Se scot mult mai ușor și rănesc mai puțin. Poți strivi barba unui cârlig obișnuit cu un clește, în câteva secunde.
- Nălucile cu mai puține ancore. Voblerele cu trei ancore triple se pot înlocui cu variante cu cârlige simple, mai ușor de scos din gura peștelui.
- Un minciog cu plasă cauciucată. Plasele cu noduri aspre rănesc pielea și aripioarele și se agață în cârlige.
- Un clește lung sau o pensă, ținute la îndemână, nu în fundul rucsacului.
- O saltea de primire sau măcar o suprafață moale și udă, pentru exemplarele mari, care nu pot fi ținute în apă.
- Un fir suficient de rezistent, care îți permite să aduci peștele repede, fără drill-uri interminabile.
Stabilește înainte de plecare ce pești păstrezi și ce pești eliberezi. Dacă decizia e luată din timp, nu vei ține peștele în aer în timp ce te gândești.
Dacă ești în barcă cu alți pescari, cu copii sau cu prieteni care pescuiesc pentru prima dată, discutați rutina înainte de plecare. Cine ține minciogul, cine scoate cârligul, unde stă cleștele și cine face fotografia. O echipă care știe ce are de făcut eliberează un pește în câteva secunde, fără agitație și fără ca peștele să fie pasat din mână în mână. Pentru copii, momentul eliberării poate deveni o lecție frumoasă despre respectul față de natură, dacă le explici de ce faceți așa și îi lași să participe sub îndrumarea ta.
Drilul: nici prea lung, nici prea brutal
Mulți pescari prelungesc drilul pentru plăcerea luptei. Pentru un pește pe care vrei să-l eliberezi, asta este o greșeală. Un pește epuizat are nevoie de mult timp să se refacă și este vulnerabil în fața prădătorilor după eliberare.
La celălalt extrem, forțarea excesivă poate rupe firul sau poate rupe gura peștelui. Echilibrul vine dintr-o frână reglată corect și dintr-un echipament potrivit mărimii peștilor pe care îi cauți. Adu peștele constant spre tine, lasă-l să tragă când are o fugă puternică, dar nu-i da timp să se odihnească între fugi.
Vara, când apa este caldă, scurtează drill-urile cât poți de mult. Dacă ai de ales, pescuiește dimineața devreme și seara, când apa este mai răcoroasă. Sfaturile despre cum alegi perioada potrivită pentru a evita aglomerația turistică te pot ajuta să alegi și săptămânile mai blânde pentru o partidă în Deltă.
Manevrarea peștelui: mâini ude, sprijin și răbdare
Ideal, peștele nu iese deloc din apă. Dacă este prins de buză și cârligul se vede clar, îl poți desprinde cu cleștele chiar lângă barcă, cu peștele încă în apă. Când trebuie totuși să-l scoți, respectă câteva reguli:
- Udă-ți mâinile înainte de a atinge peștele.
- Nu-l strânge de burtă și nu-l ține de branhii.
- Susține-l orizontal, cu o mână sub cap și una sub burtă, aproape de coadă.
- Nu-l așeza pe podeaua uscată și fierbinte a bărcii sau pe mal.
- Ține-l aproape de apă, ca o eventuală alunecare să nu-l rănească.
Știuca
Știuca are dinți foarte ascuțiți și branhii delicate. Pescarii experimentați o țin cu o mănușă de protecție, introducând atent degetele sub capacul branhial, fără să atingă filamentele roșii ale branhiilor. Dacă nu ai experiență, las-o în minciog, în apă, și scoate cârligul cu un clește lung.
Somnul și peștii mari
Exemplarele mari nu se ridică niciodată ținute doar de gură, pe verticală. Greutatea corpului poate afecta maxilarul și organele interne. Sprijină-le pe toată lungimea, ideal pe o saltea udă, și ține-le în afara apei doar câteva secunde.
Scoaterea cârligului fără să faci mai mult rău
Când cârligul este prins în buză, scoaterea este simplă: împinge-l ușor în direcția opusă celei în care a intrat și rotește-l afară. Cu un cârlig fără barbă, durează o secundă.
Situația se complică atunci când peștele a înghițit adânc momeala. Tentația este să tragi de fir până iese cârligul, dar asta poate rupe organe interne și provoacă aproape sigur moartea peștelui. Mult mai bine este să tai firul cât mai aproape de gură și să eliberezi peștele cu cârligul înăuntru. Mulți pești reușesc să se descotorosească de el în timp, mai ales dacă este un cârlig mic, din oțel obișnuit.
Pentru a reduce astfel de situații, înțeapă repede la mușcătură și nu lăsa peștele să înghită momeala minute în șir, mai ales la pescuitul la fund.
Repunerea în apă, ultimul pas și cel mai important
Nu arunca niciodată peștele înapoi în apă de la înălțime. Coboară-l ușor, ține-l în apă cu capul spre curent sau, pe apă stătătoare, mișcă-l foarte ușor înainte, ca apa să treacă prin branhii. Așteaptă până când peștele își recapătă echilibrul și începe să se miște singur. Abia apoi deschide mâinile.
Uneori, revenirea durează câteva zeci de secunde, mai ales după un drill lung sau în apă caldă. Răbdarea ta în acest moment face diferența. Un pește care pleacă singur, cu o lovitură hotărâtă de coadă, are șanse foarte bune să supraviețuiască.
Alege și locul eliberării. Pe un canal cu curent puternic, eliberează peștele într-o zonă mai liniștită, la adăpostul bărcii sau lângă mal, ca să nu fie dus de apă înainte să-și revină. Evită să eliberezi peștii obosiți chiar lângă locul în care ai văzut păsări răpitoare care pescuiesc, pentru că un pește amețit la suprafață este o pradă ușoară. Dacă peștele se întoarce pe o parte după ce îi dai drumul, prinde-l ușor din nou și mai ține-l câteva clipe în apă.
Dacă păstrezi o parte din captură, în limitele legale, ocupă-te de ea imediat și corect: omoară peștele rapid, răcește-l cu gheață și pregătește-l pentru drum. Pentru drumul spre casă, vezi cum congelezi corect peștele fără să pierzi din textură.
Întrebări frecvente
Pot face o fotografie cu peștele înainte să-l eliberez?
Da, dar pregătește totul înainte să scoți peștele din apă: aparatul pornit, cineva gata să fotografieze, mâinile ude. Ține peștele aproape de apă, orizontal, și fă fotografia în câteva secunde. Dacă peștele pare obosit, renunță la fotografie și pune-l înapoi.
Ce fac dacă peștele sângerează?
O sângerare ușoară la buză nu este de obicei gravă. Sângerarea din branhii este însă un semn că peștele are șanse mici de supraviețuire. Dacă specia și dimensiunea permit legal păstrarea lui, este mai responsabil să-l păstrezi decât să eliberezi un pește condamnat.
Ce fac dacă prind o specie protejată?
Eliberează-o imediat, cu și mai multă grijă, fără fotografii lungi și fără să o scoți din apă dacă nu este absolut necesar. Pentru sturioni și alte specii strict protejate, eliberarea este o obligație, nu o alegere.
Pescuitul responsabil nu înseamnă să renunți la bucuria partidei, ci să o faci să dureze. Fiecare pește eliberat cu grijă se întoarce în canalele și lacurile Deltei, crește, se reproduce și poate deveni, peste câțiva ani, captura altcuiva. Cu puțină pregătire și câteva gesturi simple, devii parte din soluție și pleci acasă cu sentimentul că ai lăsat apa la fel de bogată cum ai găsit-o.
Foto: Bejan Adrian / Pexels
