Puține imagini sunt atât de strâns legate de Delta Dunării ca un stol de pelicani care plutește leneș deasupra unui lac sau care se odihnește pe un banc de nisip, cu penajul alb strălucind în soare. Pentru mulți vizitatori, primul pelican văzut de aproape este momentul în care excursia capătă sens. Păsările acestea mari, cu cioc lung și sac elastic sub el, par desprinse dintr-o carte de povești, iar felul în care zboară și pescuiesc te face să le privești minute în șir.
În spatele acestei imagini se află însă o specie vulnerabilă, care are nevoie de liniște pentru a cuibări și de ape bogate în pește pentru a supraviețui. Delta este unul dintre cele mai importante locuri din Europa pentru pelicani, iar felul în care ne comportăm noi, vizitatorii, contează. Acest articol îți explică cum trăiesc pelicanii Deltei, cum îi deosebești și cum îi poți admira fără să le tulburi viața.
Pelicanul comun și pelicanul creț, cum îi deosebești
În Deltă trăiesc două specii de pelicani, care la prima vedere seamănă, dar care au diferențe clare pentru un ochi atent.
Pelicanul comun
Este specia pe care o vezi cel mai des. Are penajul alb, care în perioada de cuibărit capătă o nuanță rozalie, iar în zbor se observă vârfurile negre ale aripilor, în contrast puternic cu restul corpului. Fața are în jurul ochiului o zonă de piele golașă, colorată, iar sacul de sub cioc este gălbui. Pelicanii comuni trăiesc în colonii mari și se văd adesea în grupuri numeroase pe lacuri.
Pelicanul creț
Este mai mare, mai masiv și mai rar. Penajul are o nuanță alb-cenușie, iar pe cap și pe ceafă penele sunt ușor ondulate, ca niște bucle, de unde și numele. În zbor, partea neagră a aripilor este mai puțin contrastantă decât la pelicanul comun. Sacul de sub cioc capătă în perioada de cuibărit o culoare portocalie. Pelicanul creț este o specie cu populații mici și este strict protejat.
Diferența de mărime se vede cel mai bine atunci când cele două specii stau împreună, lucru care se întâmplă uneori pe lacurile mari. Ambele specii au aripi foarte lungi, cu o anvergură care se apropie de trei metri la exemplarele mari, ceea ce le face printre cele mai mari păsări zburătoare din Europa.
Un an din viața pelicanilor din Deltă
Pelicanii nu stau în Deltă tot anul. Ei sunt păsări migratoare, care sosesc primăvara din zonele de iernare din sud, unde clima este mai blândă și apele nu îngheață. Primele grupuri apar de obicei când vremea începe să se încălzească, iar coloniile se formează rapid în locurile tradiționale de cuibărit.
Primăvara este perioada cuiburilor. Pelicanii își construiesc cuiburile din stuf și resturi vegetale, foarte aproape unele de altele, pe insule izolate. Femela depune de obicei unul sau două ouă, iar ambii părinți participă la clocit și la hrănirea puilor. Puii eclozează golași și neajutorați, apoi se acoperă cu un puf închis la culoare și cresc repede, hrăniți cu pește semidigerat pe care părinții îl aduc în gușă.
Vara, puii învață să zboare, iar coloniile încep să se destrame treptat. Pelicanii tineri și adulții se adună pe lacurile bogate în pește și se pregătesc pentru drumul lung. Toamna, stolurile pleacă spre sud, urcând în cercuri largi pe curenții de aer cald și plutind apoi kilometri întregi fără să bată din aripi.
Coloniile, locuri pe care nu le vizităm
Coloniile de pelicani se află în zone strict protejate ale Deltei, departe de canalele circulate și de așezările omenești. Una dintre cele mai cunoscute este situată în nordul Deltei, într-o rezervație strictă în care accesul vizitatorilor nu este permis. Regula nu este întâmplătoare.
Pelicanii sunt foarte sensibili la deranj în perioada cuibăritului. O barcă care se apropie prea mult sau un grup de oameni care vorbesc tare pot face ca adulții să-și părăsească în grabă cuiburile. În acele minute, ouăle și puii rămân expuși la soare, frig sau prădători, iar o colonie deranjată de mai multe ori poate fi abandonată complet.
De aceea, pelicanii se observă acolo unde se hrănesc și se odihnesc, nu acolo unde cuibăresc. Ghizii locali autorizați știu care sunt aceste locuri și cât de aproape se poate merge fără a deranja păsările.
Pescuitul în echipă, cel mai spectaculos comportament
Dacă ai norocul să vezi pelicanii pescuind, vei înțelege de ce sunt considerați printre cei mai pricepuți pescari ai lumii păsărilor. Pelicanii comuni pescuiesc adesea în grup. Se așază pe apă într-un semicerc sau într-o linie, apoi înaintează încet, bătând din aripi și lovind apa, ca să mâne peștii spre zonele mai puțin adânci. Când peștii sunt strânși, păsările își scufundă simultan capetele și îi prind cu ajutorul sacului de sub cioc.
Sacul funcționează ca o plasă. Se umple cu apă și pește, apoi pasărea ridică ciocul, lasă apa să se scurgă și înghite prada. Mișcarea este rapidă și sincronizată, iar privită de la distanță arată ca un dans bine repetat.
Pelicanul creț pescuiește mai des singur sau în grupuri mici. Pentru hrana lor zilnică, pelicanii au nevoie de cantități considerabile de pește, motiv pentru care sănătatea populațiilor de pești din Deltă este direct legată de viitorul lor.
Pelicanii și oamenii
Relația dintre pelicani și oameni nu a fost întotdeauna simplă. În trecut, pescarii îi considerau concurenți, iar păsările erau vânate sau alungate. Astăzi, ambele specii sunt protejate, iar pelicanul a devenit unul dintre simbolurile Deltei, atrăgând turiști din toată lumea.
Amenințările nu au dispărut însă. Deranjul în coloniile de cuibărit, coliziunile cu liniile electrice, braconajul, scăderea resurselor de pește și bolile care se pot răspândi rapid în coloniile aglomerate pun în continuare presiune pe aceste păsări. Protecția lor depinde de zonele strict protejate, de cercetători și paznici, dar și de comportamentul fiecărui vizitator.
Dacă ești pasionat de păsări și vrei să afli mai multe despre celelalte specii care fac faima Deltei, citește articolul despre păsările emblematice ale Deltei Dunării și locurile în care le poți vedea.
Cum îi observi și îi fotografiezi corect
- Ia un binoclu bun. Este cel mai eficient instrument pentru a vedea detaliile penajului fără să te apropii.
- Alege un ghid local autorizat, care cunoaște zonele de hrănire și regulile de distanță.
- Cere ca barca să meargă încet și să oprească motorul când vă apropiați de un grup de pelicani.
- Păstrează liniștea și evită mișcările bruște sau ridicarea în picioare în barcă.
- Folosește un teleobiectiv pentru fotografii, în loc să încerci să te apropii mai mult.
- Nu folosi drone în apropierea păsărilor. Ele pot provoca panică, iar zborul lor în rezervație este supus unor restricții.
- Retrage-te imediat dacă pelicanii devin agitați, își întind gâtul sau încep să se ridice în zbor.
Cele mai bune ocazii apar de obicei pe lacurile mari și deschise, bogate în pește, unde stolurile se adună să se hrănească, și pe bancurile de nisip sau pe malurile joase pe care păsările se odihnesc după masă. Nu ai nevoie să mergi în locuri interzise ca să-i vezi: de multe ori, pelicanii trec în zbor chiar deasupra canalelor principale, iar un stol care urcă în spirală pe curenții de aer este un spectacol pe care îl poți admira de oriunde.
Dacă vii cu copii, observarea pelicanilor poate fi o lecție minunată despre răbdare și respect față de natură. Ideile din articolul despre beneficiile creșterii copiilor alături de animale arată cât de mult contează pentru cei mici contactul cu lumea vie.
Întrebări frecvente
Când este cel mai bun moment să văd pelicani în Deltă?
Pelicanii pot fi observați din primăvară până toamna, cât timp stau în Deltă. Primăvara târziu și vara, după ce puii au crescut, grupurile care se hrănesc pe lacuri sunt adesea numeroase. Dimineața devreme și după-amiaza târziu sunt momentele în care păsările sunt mai active, iar lumina este mai frumoasă pentru fotografii.
Pelicanii sunt periculoși pentru oameni?
Nu. Pelicanii sunt păsări sălbatice care evită omul și preferă să se îndepărteze atunci când cineva se apropie. Tocmai de aceea nu trebuie urmăriți cu barca sau încolțiți pentru o fotografie: stresul repetat îi obosește și îi poate face să abandoneze locurile bune de hrănire.
Ce fac dacă găsesc un pelican rănit?
Nu încerca să-l prinzi sau să-l hrănești. Notează locul cât mai exact, fă o fotografie de la distanță și anunță administrația rezervației sau autoritățile de mediu, care au oameni pregătiți pentru astfel de situații. Ciocul și aripile unui pelican speriat pot răni, iar o manevrare greșită poate agrava starea păsării.
Pelicanii sunt, în multe privințe, măsura sănătății Deltei. Unde există ape curate, pește din belșug și liniște, ei revin an de an. A-i privi de la distanță, cu binoclul la ochi și motorul oprit, nu înseamnă a pierde ceva din experiență, ci a o trăi așa cum trebuie: ca oaspete într-o lume care nu ne aparține, dar pe care o putem ajuta să rămână neatinsă.
Foto: Devesh kumar / Pexels
