În Delta Dunării trăiesc două specii de cormoran: cormoranul mare și cormoranul mic, numit și cormoran pitic. Ambele sunt păsări negre, pescuitoare, care se scufundă după hrană, dar diferă clar ca mărime, ca loc preferat și ca aspect al capului. Obiceiul de a sta cu aripile desfăcute la soare vine din structura penelor, care se udă parțial în apă.
Cum se deosebește cormoranul mare de cormoranul mic?
Cormoranul mare este de aproape două ori mai lung și de trei-patru ori mai greu decât cormoranul mic, iar diferența se vede imediat când cele două specii stau una lângă alta. La distanță, forma ciocului și a cozii ajută la fel de mult ca mărimea.
| Caracteristică | Cormoranul mare | Cormoranul mic |
|---|---|---|
| Lungimea corpului | aproximativ 80–100 cm | aproximativ 45–55 cm |
| Anvergura aripilor | aproximativ 120–160 cm | aproximativ 75–90 cm |
| Greutate | în jur de 2–3 kg | sub 1 kg |
| Cioc | lung, gros, cu vârf încârligat | scurt și subțire |
| Cap | pată albă pe obraji și bărbie | cap rotunjit, brun-închis în perioada de cuibărit |
| Coadă | relativ scurtă | lungă în raport cu corpul |
În perioada de cuibărit, cormoranul mare are o pată albă pe coapsă, vizibilă în zbor, iar cormoranul mic capătă puncte albe mărunte pe piept și pe spate.
Unde trăiesc cormoranii în Delta Dunării?
Cormoranul mare preferă lacurile întinse și brațele largi, unde pescuiește în ape deschise, în timp ce cormoranul mic caută apele liniștite, cu vegetație bogată, de la marginea stufărișurilor. Diferența de habitat explică de ce primul este văzut des în stoluri mari, iar al doilea mai ales pe canale înguste.
Cormoranul mic are în Delta Dunării una dintre cele mai importante populații din Europa, ceea ce face din zonă un loc-cheie pentru conservarea speciei. Ambele specii cuibăresc în colonii, adesea mixte, alături de stârci și țigănuși, pe sălcii sau în zonele greu accesibile de stufăriș și plaur.
De ce își țin cormoranii aripile desfăcute?
Cormoranii își țin aripile desfăcute ca să le usuce, pentru că penele lor nu sunt complet impermeabile și se îmbibă parțial cu apă la fiecare scufundare. Spre deosebire de rațe, care plutesc ușor datorită penajului uscat, cormoranii au o structură a penelor care lasă apa să pătrundă între ele.
Acest lucru le scade flotabilitatea și îi ajută să coboare și să rămână sub apă cu mai puțin efort. Prețul este că, după vânătoare, penajul ud cântărește mai mult și izolează mai slab, așa că pasărea stă câteva minute cu aripile întinse pe o creangă, pe un stâlp sau pe un mal.
Cum pescuiesc cormoranii?
Cormoranii pescuiesc urmărind peștele sub apă, propulsați de picioarele cu membrane între toate cele patru degete. Ciocul încârligat le permite să prindă peștele alunecos, pe care îl aduc la suprafață și îl înghit întreg, de obicei cu capul înainte.
- Scufundările durează de regulă între câteva zeci de secunde și aproximativ un minut.
- Cormoranul mare coboară frecvent la câțiva metri adâncime, uneori mai mult.
- Cormoranul mic prinde pești mai mici, potriviți ciocului său scurt, în ape puțin adânci.
- Uneori pescuiesc în grup, încercuind bancurile de pești.
Hrana lor provine din speciile comune ale apelor dulci, descrise în articolul despre peștii care trăiesc în zonele de apă dulce.
Când pot fi văzuți cormoranii în Deltă?
Cormoranii pot fi văzuți în Deltă tot anul, însă cel mai ușor primăvara și vara, în sezonul de cuibărit. O parte din populație migrează spre sud la venirea frigului, iar în iernile blânde rămân în zonă exemplare care pescuiesc pe apele neînghețate.
Cum se observă cormoranii fără a-i deranja?
Cormoranii se observă de la distanță, din barcă sau de pe mal, fără apropiere de colonii, pentru că o pasăre speriată de pe cuib lasă ouăle și puii expuși la frig, la soare și la prădători. Câteva reguli simple:
- Barca se ține la distanță de copacii cu cuiburi, iar motorul se oprește sau rulează încet în apropierea lor.
- Păsările care se ridică în zbor sau se agită sunt semnul că limita a fost depășită.
- Binoclul și un teleobiectiv înlocuiesc apropierea fizică.
Aceleași reguli se aplică și altor păsări mari pescuitoare, precum cele descrise în ghidul despre pelicanii Deltei și observarea lor, iar punctele bune de observare sunt trecute în articolul despre păsările emblematice ale Deltei și locurile unde pot fi văzute.
